ADEVARUL DESPRE "ROSIA MONTANA"

Romani, treziti-va! Intr-o lume bezmetica, aurul este valoarea suprema!

Jos labele de pe aurul Romaniei!

Din 2005, Romania nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zacamintele sunt epuizate.

Totusi, opt firme straine au primit licente de exploatare in zonele epuizate, care s-au dovedit a fi foarte bogate:

contin aur in valoare de 54 de miliarde de euro. Explicatia: Au avut hartile geologice ale statului roman,

ne-a spus dr. ing. Florea Neagu

Zacamintele de aur din Romania, majoritatea situate in patrulaterul aurului 

- adica perimetrul Baia de Cris, Sacaramb, Zlatna si Baia de Aries, din Muntii Apuseni

- dar si in Maramures, sunt exploatate, cu eficienta, de foarte mult timp.

                                                            Pe timpul lui Ceausescu se scoteau intre 14 si 20 de tone de aur pe an. 

                                                        Dar, dupa 1990, extractia a scazut dramatic,iar in 2005, minele au fost sigilate. 

                                                    Oficial s-a spus ca sunt epuizate, a afirmat dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de

                                                             Proiectari Miniere, omul care a proiectat si realizat mine de aur in patrulaterul aurului.

Un eveniment interesant s-a petrecut in anul 2000, cand Banca Nationala a refuzat sa mai cumpere aur de la minele romanesti pe motiv

ca nu poate avea o rezerva mai mare de metal pretios decat 15% din tot ce inseamna rezerva valutara. 

Cum aceste mine nu aveau voie sa vanda metalul extras decat Bancii Nationale, au dat, cum era de asteptat, faliment. 

Daca vechile firme romanesti care se ocupau de metalul pretios au disparut, in locul lor au venit, in mod ciudat, 

opt companii straine care au cerut in concesiune parcele pentru prospectiunea si exploatarea zacamintelor de aur,

tocmai de unde acestea se terminasera.

250 de tone, doar la Rosia Montana

Potrivit declaratiilor facute pentru DailyBusiness. ro de reprezentantii firmei Gabriel Resources, la Rosia Montana s-a gasit un zacamant de aur in valoare de 11 miliarde de dolari, adica de aproximativ 250 de tone de metal pretios. De asemenea, firma Carpatian Gold a gasit la mina Barza, in Muntii Zarandului, inchisa pentru ca nu mai era rentabila, un zacamant de aur in valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Stefan Marincea, presedintele Institutului Geologic Roman, a declarat ca in tara noastra mai sunt zacaminte in valoare de cel putin 54 de miliarde de dolari. Interesant este si faptul ca toate firmele straine au mers lapunct ochit - punct lovit, adica au obtinut licente de prospectiuni si exploatare exact pe zonele cele mai bogate ... Cum?

Firmele straine nu au descoperit nimic, datele apartin scolii de geologie din Romania. Am fost directorul Institutului de Proiectari Miniere

si am realizat mine de aur in Apuseni. Scoteam si productii de 40 de kilograme de aur pe tona de minereu, ceea ce este foarte mult. 

Pot sa spun ca inca este mult aur in subteran, dar nu stiu de ce nu le exploateaza direct statul. Pe vremea mea, informatiile aveau caracter secret, 

dar acum le are toata lumea. Firmele straine ｫau gasitｻ metale pretioase in Romania consultand hartile geologice realizate pe vremea lui Ceausescu.

Acum,statul, prin reprezentantii sai, a stiut perfect ce da in concesie, ne-a spus dr. ing. Neagu.

Prima harta a bogatiilor romanesti dateaza din 1925

In 1925, in Romania s-a realizat o baza solida de date privind toate zacamintele nationale. Scoala romaneasca de prospectiuni geologice a crescut constant.

Zacamintele din tara au fost cercetate permanent de mai multe organisme de specialisti si inregistrate pe profile, adica sectiuni desenate ale ariilor prospectate geologic. In 1968, toate aceste date au fost inregistrate si intr-un calculator adus de la americani si instalat intr-unul din sediile Intreprinderii de Prospectiuni

si Foraje Geofizica, in strada Biserica Amzei din Bucuresti. In 1971, cei de la prospectiuni au mai cumparat un calculator, Texas Instruments,

pentru stocarea datelor. A fost instalat in alt sediu, in strada Coralilor din Capitala, unde se gaseau si profile geologice realizate in toata tara.

Pe baza acestor informatii, Ceausescu facuse un plan de extractie pana in anul 2050. Dupa 1990, in imobilul din Coralilor s-au lucrat

primele numere ale ziarului Adevarul.

Ulterior, imobilul a fost cumparat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfasoara activitati in domeniul prospectiunilor geologice etc.

In fine, in 1992 a izbucnit un scandal in sediul din Coralilor: disparusera toate profilele geologice. Una dintre persoanele care au lucrat in institut

ne-a spus ca

pretul vanzarii documentatiei secrete a fost de 10.000 de dolari...

Privatizarea rezervelor este tinuta la secret

Am cerut Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM) detalii despre licentele primite de firmele straine pentru exploatarea aurului pe teritoriul Romaniei. Raspuns:

Informatiile solicitate nu se incadreaza in categoria informatiilor de interes public. (...) Sunt documentatii care fac parte din categoria informatiilor clasificate.

 Iata ce scrie in Constitutia Romaniei, art. 136: Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Iata ce spune Legea 544/2001: Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei.

Datorie externa, 92,1 miliarde

In decembrie 1989, Romania nu mai avea nici o datorie externa. De atunci, lucrurile s-au schimbat. Conform datelor Bancii Nationale, publicate cu patru luni in urma, tara noastra a acumulat, in ultimii 20 de ani, o datorie externa de 92,1 miliarde de euro.

Record pentru pretul aurului

Aurul a inregistrat un maxim istoric de 1.505,4 dolari pe uncie

(n.r.-unitate de masura egala cu 35 de grame) miercuri, fiind tranzactionat la 1.502,96 dolari, fata de 1.493,9 cu cat fusese vandut marti. Economistii apreciaza ca pretul aurului a crescut cu 5% in aprilie, iar trendul ar putea continua,

metalele pretioase fiind considerate un plasament ferit de riscuri.

Dezvaluiri Libertatea

Secretele zacamintelor de aur, vandute pe 10.000 de dolari

22 Aprilie 2011

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/dezvaluiri-libertatea-secretele-zacamintelor-de-aur-vandute-pe-10-000-de-dolari-332016.html

============================

Profesorul Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucuresti, unul dintre cei mai cunoscuti geologi romani specializati pe zacaminte de aur

======================

Un studiu recent asupra exploatarii zacamintelor de aur din Romania arata ca suntem in elita mondiala a metalelor pretioase. "Ocupam locul cinci in lume la extractie, in decursul istoriei", ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucuresti, autorul cercetarii. Cu toate acestea, Romania mai are 6.000 de tone de aur in zacaminte. Cat inseamna asta? Daca ne raportam la cursul BNR de vinerea trecuta, cand un gram de aur a fost 180 de lei, valoarea totala a zacamintelor este de aproximativ 250 de miliarde de euro! Si aceasta in conditiile in care poporul roman se lupta cu saracia si cu nesiguranta locurilor de munca.

Mineritul aurului pe teritoriul Romaniei este o traditie multimilenara. Cele mai vechi podoabe de aur gasite la noi au fost descoperite la Moigrad, judetul Salaj si apartin epocii pietrei, adica au o vechime de 6.000 de ani. Inca de atunci, stramosii nostri cunosteau metalurgia aurului.

Suntem pe locul cinci in lume

"Din stravechime pana acum, din Carpatii Romaniei s-au extras 2.070 de tone de aur, lucru care ne plaseaza pe locul cinci in lume, dupa Africa de Sud, Canada, Statele Unite si Australia. Dupa cum se vede in grafice, cea mai mare parte a fost folosita de altcineva decat poporul roman. Vestea buna este insa ca mai avem, in sediment, de trei ori cat s-a exploatat pana acum, adica vreo 6.000 de tone. Ramane de vazut cum vor fi folosite. Deocamdata, pe noi, pe specialisti, nu ne intreaba nimeni nimic",

ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu, unul dintre cei mai cunoscuti geologi romani specializati pe zacaminte de aur.

Tara noastra primeste prea putin pentru zacamintele pe care le concesioneaza

Conform Legii minelor, modificata in 2009, Romania primeste din partea companiilor care exploateaza bunurile subterane o redeventa de doar 4%

din tot ce se extrage . Adica, daca se castiga 100 de milioane de euro din extractia aurului, statul incaseaza 4 milioane, iar restul merge la firma care

exploateaza mina.

"Eu cred ca aceste redevente sunt in defavoarea tarii noastre, care primeste prea putin pentru zacamintele pe care le concesioneaza.

Sigur ca investitorul trebuie sa castige, dar o afacere trebuie sa fie reciproc avantajoasa, adica trebuie sa castige si Romania, sau Romania

in primul rand, pentru ca este proprietarul", ne-a spus prof. Gheorghe Popescu. 

De mentionat este faptul ca in Africa de Sud redeventa pentru aur este de 20%. 

Exclusiv 

Avem 6.000 de tone de aur, adica 250 de miliarde de euro!

NOUL PREMIER AL ROMANIEI - LAMURIRI !

  
 Inainte de a se gandi macar sa accepte sa devina noul Premier al Romaniei , Mihai Razvan Ungureanu ar trebui sa inceapa sa dea niste lamuriri Poporului Roman pe care vrea sa-l conduca asupra unor chestiuni extrem de controversate din biografia sa , asupra unor "umbre " ale trecutului care framanta in cel mai inalt grad atat pe majoritate romanilor cat si actuala clasa politica . Intrebarile la care ar trebui sa raspunda Mihai Razvan Ungureanu sunt urmatoarele :

 1. - Este adevarat ca mama sa este evreica si este nascuta la BALTI -cel mai "rusificat oras din R Moldova in perioada existentei U. R. S. S ? Daca raspunsul este : " DA " , de ce nu iese public sa ne spuna si noua , de ce trebuie sa aflam asta de la " batranii arhivari " ? Are ceva de ascuns ?

 2- Este adevarat ca in 1989 era membru P.C. R . ( ca toti conationalii sai din Romania acelor vremuri ) si Secretar U.T.C. ? Daca DA sa ne povesteasca si noua din experienta lui de " comunist " despre cum a luptat pt "propasirea comunismului "  despre "buria da a fii comunist si anii luminosi ai tineretii sale calauziti de P.C.R. " .

3.- Sa ne povesteasca si noua despre masteratele sale de studii la diferite universitati din Israel . Sa ne lamureasca ce fel de "relatii " a avut cu Israelul ? Dar cu serviciile speciale israeliene ? De ce serviciile romanesti de contraspionaj considera ca M.R.Ungureanu " este agent al unei puteri straine " ?

4.- In ce imprejurari l-a cunoscut pe miliardarul evreu-rus MARK RICH ? A primit bani de la Mark Rich in perioada " studiilor " din Israel precum si dupa aceea ? Adica a fost " sponsorizat " de Mark Rich ? Bine si UNGUREANU CE TREBUIE SA FACA IN SCHIMB ? Este advarat ca Mark Rich este cetatean al Rusiei si Israelului ? Este adevarat ca in urma cu cativa ani Mark Rich era si cetatean al S.U.A ? Ce " potlogarii " a facut "sponsorul " Mark Rich in S.U.A. DE A FOST "NEVOIT " SA RENUNTE LA CETATENIA S.U.A. ? Mai bine sa ne raspunda Ungureanu ca sa nu fim nevoiti sa aflam de la "altii " !

5.- In ce imprejurari a legat stransa prietenie cu Seful masoneriei germane ( un evreu polonez cu nume polonez ) ?

6.- De ce sotia sa s-a dus sa nasca la Viena ? Vrea sa conduca o TARA in ale carei cadre medicale nu are incredere ?

7.- Care este adevarata sa "misiune " : sa instraineze aurul Romaniei catre firma evreiasca din Canada Rosia Montana Gold Corporation ?

8.- Ce parere are despre articolul aparut azi in Frankfurter Allgemeine Zeitung care titra cu litere mari : "Bucuresti - TEATRUL ABSURDULUI ! " . 

9.- In fine ramane intrebarea fundamentala : " In vremuri de criza economica nu era mai normal sa fie numit un doctor in economie in fruntea Guvernului decat un " istoric " ?

10- Din generoasele subiecte ale istoriei multimilenare ale Romaniei , Ungureanu s-a " oprit " pt teza de doctorat asupra teoriei "fabricate " in laboratoarele unei anumite tari despre asa-zisul " genocid " facut de autoritatile romane asupra evreilor din Basarabia si Transnistria , teza ce a inceput sa fie demontata in ultimii ani de personalitati romane printre care as enumera succint : Paul Goma , Mihai Alex Stoenescu , Ion Coja dar si multe alte personalitati de seama ! Cine i-a sugerat sa abordeze un asemenea subiect pt teza de doctorat ?

FRIGUL ACTUAL si dezvaluirile mass-mediei germane

O marturisire senzationala din presa germana  de azi.

După experimentul suport din 2010 (vezi tezele meteorologului militar Karavaev referitoare la canicula ruseasca din 2010 si misterioasa statie "meteorologica" Haarp din Alaska), conform unor surse AIAA bine informate, nava X-37c a primit, acum 4 săptămîni, misiunea sa repete  testul realizat in urma cu 2 ani cu  nava X-37b, dar in condiții de iarna.

Se pare ca aceasta arma sofisticata de influentare a climei a esuat inainte de termenul prevazut si astfel frigul indus in Rusia nu numai ca se prelungeste dar a si avansat neasteptat de mult in Europa.

Conform  programului american, frigul ar fi trebuit sa afecteze Iranul - zona de nord -vest - unde sunt comasate mai multe instalatii considerate a face parte din programul nuclear militar, dar odată cu dispariția neasteptata a navei de tip X37-c, anticiclonul a reluat treseul clasic spre Europa. 

In prezent situatia este incontrolabila, iar perioda de frig nu pare sa aiba un sfirsit previzibil. 

Masuratorile recente realizate de universitatea din Heidelberg releva si prezenta razelor ultraviolete in cantitati inca neintilnit de mici. Acest lucru ar putea confirma ipoteza pre-atacului USA spre Iran, confirma specialistii germani.

Nu este de neglijat nici faptul ca la intrunirea de azi Cancelarul Germaniei a obținut un acord pentru obtinerea a 20 milioane tone cereale din partea Franței pentru a putea acoperi lipsa unei recolte in vara ce urmează. In contrapartida, Germania va livra dispozitive "feuerstrauss" necesare la construcția avioanelor Raffale, singurele care, in experimentul LIBYA, s-au dovedit superioare tehnicilor americane. Rămâne de văzut dacă valul de frig nu va reduce la "tăcere" orice alte arme, conchide comentatorul german.

Greseala fatala a lui Ceausescu

În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare.

   Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar. Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii '80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care "Europa liberă" a comentat, la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii - canale de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. - părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm! 
   Prin anii '87 - '88, tonul "Europei Libere" a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile.

     Am constatat astfel, cu mare uimire, că, în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate. 
Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am prea înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetândoareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile. 
   Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţele mondiale dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989? Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?!.

    Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mareprimejdie pentru finanţele mondiale, pentru cei dedulciţi la traiul din camătă, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea "modelul românesc"!.

     Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care "Europa liberă" si “Vocea Americii”au comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite. Dimpotrivă! Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfelumanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu, şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte! 
Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forţe care au reuşit, profitând de generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-l dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-l şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa.

   Cu consecinţa, "firească", a revenirii României, cuminţită, în rândurile ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau înAfrica, în  America Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, ca el o s-o păţească! 
  Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu! KGB-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanţa mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român! 
    De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-l vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate. 
  Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-l credem pe Ceauşescu, acesta a înţeles totuşi un lucru pe care noi, mult mai deştepţi cum ne-a făcut revoluţia, ezităm să-l recunoaştem, ca să nu ne facem de rîsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, cât de neînsemnat. Eu unul i-aş recunoaşte deci lui Ceauşescu şi unele merite, măcar pe acela de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat.

    M-am dumirit de aceasta deunăzi, când Parlamentul nostru a aprobat să ne împrumutăm cu vreo 300 de milioane de dolari şi nu a tresărit aflând că Fondul Monetar Internaţional ne va acorda acel împrumut numai dacă vom respecta nişte “indicaţii superioare”.

Am scăpat de dracu', şi am dat peste ta-su! Aşa se face că am scos şi o Constituţie în care se afirmă principiul sacrosanct al suveranităţii naţionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfînt al Patriei.

    Chiar nu au înţeles parlamentarii noştri din Constituantă că agresiunea militară a încetat să mai fie la modă? Că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi mai ineficient? Mult mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi mai productivă la acest sfârşit de mileniu! Lumea s-a deşteptat, s-a săturat de violenţă, de sânge! De generali şi colonei!

   Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit în lung şi în lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional, ai Băncii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, şi alte "agenturi"!

    Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână, împrumuturi şi investitori. (La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşticreditorului dobânzile?) Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n piept Constituţia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca! 
Căci s-a ajuns la o situaţie paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre o economie de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ţării, a poporului român! 
Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic şi programat'??! Cine a programat această cacealma a privatizării în folosul oricui, numai în folosul ţării nu?! 
Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, faţă de aceleaşi bănci la care suntem şi noi, din nou, datori! Dar, vor uita acei deştepţi să ne precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor - ale băncilor şi ale statului american fiind foarte coincidente!Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca Naţională a României sau la Banca Dacia Felix! Să se îndatoreze la mine şi să-i pun eu condiţiile în care accept să-l creditez! 
Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de decembrie 1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte!

 Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu, ci au ajuns să profite duşmanii neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au momit şi ne-au pricopsit în anii '70!

  Acum, când, scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori, veniţi să ne dicteze cum să se facă reforma! Această turnură tragică a lucrurilor de după 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acţiunea criminală, repet: acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă din nou România în rândurile ţărilor îndatorate la finanţa mondială. Adică scopul urmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale româneşti.

 Au azmuţit asupra noastră o mână de exaltaţi maghiari sau secui şi noi am crezut că aceştia sunt cei ce atentează la suveranitatea naţională a românilor. Din nefericire savanţii care au gândit Constituţia României nu au fost nici ei mai deştepţi, astfel că nu şi-au pus problema suveranităţii naţionale decât în termenii constituţiilor din secolul al XIX-lea, făcând din Constituţia noastră un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori că ar fi înţeles adevăratele primejdii, de azi şi de mâine cu care se confruntă Ţara . Acesta fiind unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constituţii.